Aproape-fericit

Aproape-fericit

Tare mult aş fi vrut ca să lucrez la circ. Un număr foarte greu. Periculos… Să-l fac zilnic… Aş fi scăpat de stres.

Da! Având în faţă moartea, întâlnindu-te, zilnic, cu ea, scapi de stresul morţii şi… eşti aproape-fericit!

Da! M-aş fi vrut circar! Zilnic, ne uităm la circari şi credem că, sub zâmbetul lor, trăiesc o mare nefericire… Zilnic, ne înşelăm! Ei sunt aproape-fericiţii lumii! Îşi bat joc de moarte…  Pe moarte, parcă, o apucă frica…

Da! Numai aşa poţi fi aproape-fericit. Bătându-ţi joc de moarte! Când nu mai vrei să-ţi fie frică de ea, moartea te tratează cu dispreţ şi te uită… Stresaţii lumii sunt gentilomi: prea des, îi dăruiesc morţii un buchet de „nu-mă-uita”!

De altfel, circul este locul în care leii, maimuțele şi elefanţii văd oameni râzând, în hohote, de oameni care-și bat joc de moarte… Oare, câți dintre ei râd înainte de fi fericiți, de teamă că vor muri fără să fi râs vreodată?

Vreme frumosă

Vreme frumoasă

Motto: "Never regret something that once made you smile!" 

În sala de examen, profesorul îşi deschise computerul portabil… Pare concentrat… Vrea să le creeze, celor douăzeci şi şapte de studenţi prezenţi, senzaţia că pregăteşte „softul de verificare”… Deh! Epoca vitezei, tehnică avansată, om modern! (…)

Zâmbind discret, postă pe Facebook poza prietenei sale… Aşa, ca să-i facă o surpriză! Ea era, cu încă patru prietene, la mare… Își dorea un pic de bronz, până termină el cu examinările…

După trei minute, avea treizeci şi șapte de comentarii! Uitându-se, cu atenție, observă că douăzeci şi şapte erau ale studenţilor din sală… „Ce dracu’, doar i-am controlat la sursele de inspiraţie! (…) Oricum, mai sunt zece comentarii în plus… Ale cui or fi?” (…)

Ah! Erau de la cei cinci studenţi care lipseau… Și de la prietena lui și prietenele ei…  ”Ce s-o fi întâmplat?”, se întrebă. Avea să afle răspunsul mai târziu, de la ştiri… „A fost vreme frumoasă la Vama Veche şi continuă să fie și în următoarele zile!

Unic

Unic

Azi-noapte, pe la trei, toţi oamenii, în visul meu, arătau la fel. Nu mai ştiam cine era bărbat sau femeie şi nici cine era cutare sau cutare… Semănam între noi! Am transpirat, brusc! Ce coşmar! Nu mai ştiam pe cine iubeam, am iubit, voi iubi… Pe toţi, nu puteam! Sunt mai restrictiv…

(…)

L-am întrebat pe Dumnezeu:

– Ce mă fac, Doamne? Pe cine să iubesc acum?

– Pe tine, fiule! De Tine, eşti sigur că eşti Tu!

(…)

M-am calmat. Știam! Mă apucase, deja, un dor de mine… Am privit în direcția… mea. M-a ”năvălit” o constatare: omul nu e unic pentru că-i singur, e unic când iubește că este.

Prima propoziție

Prima propoziție

“Viaţa este grea.” E prima propoziţie pe care ar trebui s-o scrie elevii de clasa I. Nu–i prea bine să scrie: ”Mama are mere”. Nu! Se opune Constituția… Chestie de discriminare! Iar ca să scrie: ”Mama şi tata au mere”, nu e prea bine… Intervine discriminarea şi aici! De ce este pusă mama, întotdeauna, în faţă? (…) Aşa că, este mult mai bine să se scrie: “Viaţa este grea”.  Îi va stimula să muncească… din greu. Unii, chiar o vor face, vrând să mute munţii… Deşi, mai bine i-ar lăsa acolo!(…) Alţii vor fi ca nişte albine: vor miere!

Bine că veni vorba, de ce fac albinele miere? Pentru că au cei 3R (Regină, Reguli, Râvnă)! Dacă ar avea 3P (Preşedinte, Parlament, Premier) ar face un c

(Bah! Excuse me, Mr. President!)

Totuși, deși e interzisă politica în școli, exprimarea: ”Viața este grea” nu-i politică, pentru că-i adevăr… E bine ca adevărul să-l cunoscă elevii de când îs mici… Ar ști ce literă să pună lângă ”3”.

Și,dacă tot e grea viața, n-ar fi rău să fie și miere… 

Algoritmarea genetică

Algoritmarea genetică

Atenție! Nu pot citi, cei care n-au 18 ani… de citit!

 

(…)

Algoritmat genetic m-am disociat de eu…

Îmi muşc serotonimic inima din mine

Aş rupe hălci cu bot de… leu

Hm! Un recurent, stresat de sine!

Nu știu, zău! Nu știu, zău! Repet: nu știu, zău!

Integrativ şi solitar pe… b_o_r_d_e_r_l_i_n_e.

(…)

Mi-am trecut neputinţa în aspră amăreală…

Monoblepsic mi-am anihilat un dor.

Ce pisindreaua mea de brutușleagă,

Cam bumbarbac, m-agăț de-un nor!

Țichi-mi-ai sima simibleagă,

De lanţuri apă trag,  pân-o  să  m_o_r!

(…)

Algoritmarea genetică dintre morala poeziei și morala-moralei poeziei:

  • Şi… tu crezi c-a fost iubire adevărată?
  • Nu… nu cred, dar se zvonise că-n Irlanda e-un domn mare… ș-are câini mai bărbaţi…
  • Cum e Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă?
  • Mda… Dar, ce-a fost asta?
  • Ce să fie?! Nu-i nimic! A trecut acceleratul!
  • Endlich, aber doch…
  • There’s more to say and more to rant about, but I have a more general update planned for tomorrow, so it’ll go there…
  • Lane, lane, gors de bendă, unde ţi-e corinul ult?
  • Gra!
  • Ceux qui comprennent, au revoir!
  • Au revoir!
  • (…)
  • Algoritmare genetică 2
1 2 3 53