Batista

Batista

***

Nu plâng, deși am batistă. Mi-am ”impus” un psihic de mercenar. Un mercenar degenerat, unul care nu vrea să distrugă securitatea omenirii… Prietenii mi-au spus că nici nebunii nu plâng. [ ”… ieși nebunule de sub pat, ieși nebunule, ieși! … bagă-ne mințile în cap, ieși nebunule, ieși!/ (…)  Un val neblând / Și să ne ducă mult în larg/ Pe unde lunile nu plâng…[1] ] Mă rog, știu ei ce înseamnă o criză de realism….

(…)

Am, tot timpul, la mine o batistă curată, mai albă decât o cămașă… Nu pentru a arăta pumnul sub batistă, ci pentru oamenii din jurul meu…

(…)

De multe ori, batista a fost singurul ajutor pe care l-am putut da, fie pentru lacrimile lor, fie pentru ca un rămas bun să le fie mai lung la plecarea trenului din gară, fie pentru a pune ceva pe țambal…

(…)

Pentru nas sunt șervețelele de hârtie, batista-i negociator de pace. Batista e iubire: poate opri ura! Cu batista poți să-l contrazici și pe Einstein[2], adică, poți să faci același lucru în mod repetat și să te aştepţi să obţii alt rezultat, fără ca aceasta să însemne nebunie…

Concluzie.

Batista arată oamenilor că trebuie să plângă. Știu ei de ce. Unii n-o fac, deși au batistă. Știu ei de ce. Și Othello știe. Nu batista a omorât-o pe Desdemona, ci intrigile oamenilor…

Concluzie finală.

Aproape totul s-a perfecționat, de la Homer încoace. Batista e… aceeași. Și intrigile.

***

_________________________________________________________

[1] Versuri din piesa ”Chip” a trupei ”Coma”, despre ”eul uitat/îngropat undeva în rutina zilnică”
[2] Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results.” Albert Einstein

Orice zi pe pământ e o zi bună

Orice zi pe pământ e o zi bună

***

Orice zi pe pământ e o zi bună … Chiar dacă nu pot să contemplu o frumusețe, așa cum cred că este trăitul,  fără ca să simt durere… Dar, aproape toate frumusețile au în ele  suferințe… De altfel, există o ciudată simbioză între agonie și extaz…  In mod ciudat sau nu, toate ne sunt date ca repere pentru trăit. Reperele sunt cât se poate de reale. Însă, ne place nouă ca să  le… virtualizam. Le visăm. Când visezi, îți aduci aminte… Îți aduci aminte din viața aceasta sau din altele… Astfel, visând aducem la realitate reperele. De fapt, nu  facem decât să ne demonstrăm că trăim și că am trăit tot timpul…  Doar că, ținem morțiș să credem că numai pe pământ trăim. De aceea, orice zi pe pământ ne este bună…

(…)

Când se trezesc dimineața oamenii își promit o schimbare în viața lor.  Aceasta nu se întâmplă. Dar, pentru că își propun o schimbare, orice zi pe pământ e o zi bună…

(…)

Fiecare răsărit de Soare e plin de încercări. Da, dar nu le privi ca un soldat. Soldații sunt antrenați ca să distrugă lucrările lui Dumnezeu… Iar  „Dumnezeu este sufletul întregii naturi. El nu este afară, ci înăuntru ei. Natura este cu alte cuvinte însufleţită şi divină”[1] . De aceea, orice zi pe pământ e o zi bună…

(…)

Ar trebui să știm că noi, oamenii, nu suntem prizonierii lui Dumnezeu, ci mai degrabă suntem prizonierii minții noastre… Cu mintea noastră, putem înțelege că orice zi pe pământ e o zi bună

(…)

Concluzie.

Pentru că, ”orice viaţă de om începe de mai multe ori”[2], orice zi pe pământ e o zi bună…

***

______________________________________________________

[1] Fechner - filosof panteist finalist, despre Dumnezeu ca suflet al naturii
[2] Tudor Arghezi

Autorii de dezastre

Autorii de dezastre

Vreau o enormă mărire a  taxelor pentru drepturile de autor… Când mă gândesc la autorii dezastrului naţional, îmi revine zâmbetul… Taxele pe care o să le plătească vor fi enorm de mari!  O să ne redresăm! Măcar moral…

Până atunci, pentru că suntem autorii unei laşităţi naţionale, plătim noi…  Ar trebui să fie Fiscul la poarta mea… Apoi, vine și la tine! Când? Nu știu… Gândindu-mă la asta, îmi vine să plâng. Deja, mi-s tălpile umede de lacrimi…

Stop! Trebuie să-mi opresc glandele lacrimale… Acționez asupra unghiului intern al ochilor prin… mijire. Îmi opresc o lacrimă pe post de lupă. Ca să pot separa! Trebuie separați autorii dezastrelor de ceilalți. Și, dintre ceilalți, trebuie separați lașii… Da! Trebuie să  devin un fel de criminal profiler. Trebuie să devii și tu!

Nu ajungem toţi un Hannibal Lecter sau dr. Samantha Waters… Observarea lumilor semenilor se poate face prin inacţiune fizică…  Trebuie să fie făcut (doar) un mic sacrificiu neuronal (programat!)… Și rezultatul ar trebui transformat într-un efort minim: să votăm separarea realității de ficțiune!

Nu trebuie să credem filmele care au ridicat gradul de conştientizare al unui criminal profiler la rangul de super-profesie… Separarea realităţii de ficţiune o putem face și noi, nespecialiștii…

Știi, nespecializat, Hannibal Lecter ar fi fost… om bun.

Pe Terra, refacerea vieţii se poate face prin anihilarea absolută a… sofisticatului. De restul se vor ocupa, apoi, organizatorii de evenimente şi laboratoarele de vise… Altfel, ne muşcă hibridul psiho-legal sub forma forensic-psychologists… De mediu!

După separare, taxe pentru drepturile de autor vor fi plătite numai de către autorii de dezastre…

O obligație pentru toți

O obligație pentru toți

***

De multe ori ni se spune că cel mai bun sistem politic este cel democratic. Democraţia au exportat-o grecii, mai întâi, în coloniile pe care le-au exploatat, apoi, aiurea în lume. Acest model a fost ucigător pentru mulţi tirani ai lumii. Pericle (cel care a “finalizat” sistemul democratic, mai întâi în Athena , apoi în toată Elada) ne-a zis-o:

“Trăim într-o orânduire politică ce nu are  de râvnit legile altora. Ea se numeşte democraţie, deoarece  conducerea statului nu se reazemă pe cei puţini, ci pe cei mulţi”

Să analizăm situaţia/starea democraţiei de tip athenian şi să facem un fel de analiză SWOT a ei :

 Puncte tari :

– baza societăţii era proprietatea privată;

– relaţiile economice se bazau pe schimbul de mărfuri, produse etc;

– cultura era de tip raţional,inovativ;

– viaţa urbană s-a dezvoltat cu preponderenţă.

 Puncte slabe:

– ambiguitaţile juridice şi instituţionale;

– corupţia;

– crizele politice;

– acapararea «puterii» de către societatea urbană.

 Oportunităţi:

– dezvoltarea serviciilor;

– o armată puternică;

– o anumită coeziune socială.

 Pericole:

– alegerea soluţiilor “de compromis” pot avea uneori rezultate catastrofale;

– eliminarea unor valori de vârf din diverse domenii.

(…)

Dacă tot propovăduim democrația, cu ce suntem astăzi mai breji?  Că punctele slabe sunt aceleași, chiar mai accentuate, iar punctele forte nici nu se mai apropie de cele stabilite în vremea lui Pericle…

Nu este democrație în România?!  Dar ce este?  Pare a fi nimic. Suntem la cheremul unor epigoni. Epigonii comuniștilor! Ha! Ha! Ha! Scuzați! Îmi revin: am început să plâng! (…)

Și ar mai fi ceva !  Tineretul atenian era educat în spiritul  iubirii de glie și al onoarei. Poate că acest spirit nu mai este (nici el!) astăzi…

Reamintesc “Jurământul tinerilor atenieni”:

“Cum miles ero, numquam arma mea foedabo; numquam in proeliis a loco discedam; numquam vitam meam turpi fuga servabo. Pro diis et focis, vel cum omnibus vel solus, fortiter dimicabo. Cum e vita decedam, patriam liberis meis non relinquam diminutam, sed potentem et florentem. Omnibus legibus demper parebo, semper serviam. Pro institutis nostris arma capiam. Patrum virtutem et deos patrios colam. Mortuorum memoriam honorabo!”

Ei  jurau (o traducere rezumativă) :

Soldat fiind:

  • Nu voi necinsti aceste arme sfinte;
  • Nu-mi voi salva viața prin fuga rușinoasă;
  • Nu-mi voi părăsi tovarăşul în bătălie;
  • Voi lupta pentru zeii şi căminul meu, singur sau împreună cu ai mei;
  • Nu voi lăsa patria micşorată, ci o voi lăsa… şi mai puternică decât am găsit-o;
  • Voi asculta de ordinele înţelepte ale oamenilor;
  • Voi cinsti memoria  înaintașilor. ”

Înţelegem, astfel, de  ce la ei democraţia  era  veritabilă,  iar noi  suntem  epigonii democraţiei…

Constatare.

Înainte de Hristos, pentru militari erau foarte importante curajul și onoarea. Jurământul lor era îndreptat împotriva lașității… După Hristos, jurământul militar a devenit, preponderent, împotriva trădării…

Jurământul tinerilor militari români:

Eu, …………., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu![1]

Observație.

Jurământ rostesc multe categorii profesionale, fiind un reper moral, așa cum sunt jurămintele depuse de medici, primari, politicieni, juriști și alte categorii profesionale… Spre deosebire de jurămintele militare care sunt obligații cu valoare de lege, la ceilalți sunt repere morale… Din antichitate și până astăzi au cunoscut diverse ”forme”… Cu o excepție: jurământul medicilor! Acesta a suferit doar mici modificări de redactare, nu conceptuale…  Există o valoare morală care i-a obligat dintotdeauna pe medici: ”Îmi voi petrece viața și voi îndeplini meșteșugul în nevinovăție și curăție”/ ”Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața”.[2] (…) Putem crede că,  pe ceilalți, nu-i mai obligă –cu tărie– ceva, deși  ”Îmi voi petrece viața și voi îndeplini meșteșugul în nevinovăție și curăție” ar putea fi o obligație pentru toți

***

_________________________________________________________

[1] În legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea
populației pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial
nr. 990/12 decembrie 2006
[2] din ”Jurământul lui Hippocrate

Mono-act de coșmar

Mono-act de coșmar
Motto:  Înarmează-te cu răbdare şi nu rata nicio ocazie!

 ***

Piesă mono-act de coșmar.

***

Decorul: există! Personajele: există!

(Candidatul: Un cunoscut om politic / Mireasa: Desemnata Neamului pentru Anchete)

***

 Actul Mono

Candidatul se foi, se liniști și… deveni agitat… Îi sosise un ”coșmar”.

(…)

Mireasa ucigașă is back, hotărâtă să-i aducă for the final cut  pe cei aflați pe  lista morții .

”Now he’s gone. I don’t know why

And till this day, sometimes I cry

He didn’t even say goodbye

He didn’t take the time to lie…”

Planul e simplu:

”Bang-bang, he shot me down

Bang-bang, I hit the ground

Bang-bang, that awful sound

Bang-bang, my baby shot me down!”

Șiroaie pe spate… Îi vrea capul! E cap de listă… Transpiră sânge! 

Bang-bang, that awful sound! Na-na-na!  He didn’t take the time to lie…

It’s time to die!

Se trezi…

Mai bine mă tai singur! (…) De pe listă… (…) How? Me? (…) No-no-no, yes! Yes! Yes!

(…)

Again…

You sing, sing, that old refrain!

(…)

Transpirație. Se trezi mono…

Actul s-a consumat! Așa mono cum fusese… Personajele cară decorul.

 *** Fond muzical ***

1 2 3 34