Ultimele postări

Un straniu arhitect al absurdului

*** Multe prietenii ți le faci în copilărie, în școală și, pentru unii, în armată… Acestea nu se uită. Specialiștii le numesc grupuri primare. Consider că e o definiție… seacă. Sunt legături afective sincere, pentru că nu-s dictate de vreun interes. (…) Individul-om caută prietenia semenilor, înaintea desăvârșirii dezvoltării intelectuale… Este o prioritate a vieții: omul are nevoie de prietenii sincere, înainte ca absurdul să umple lumea lui! O prietenie sinceră ruinează temeliile absurdului… (…) Crescând din punct de vedere intelectual, omul devine un straniu arhitect al absurdului. Uneori, devine un arhitect mândru de eșafodul pe care și l-a construit… Adeseori, devine un autentic solitar… Pare un paradox al vieții: desăvârșirea morală și intelectuală anulează prietenii; îl duce pe omul evoluat într-o sferă unde ego-ul conversează cu… ecoul. Prea des, prieteniile omului evoluat devin prietenii de… exhibiționism! (…) De ce?…
Read more

Studiul matematic al plăcerii

*** Religiozitatea omului este salvatoarea cercetării științifice. Astfel, știința n-ar mai trebui ca să explice Apocalipsa… Pentru alte ne-răspunsuri, există Dumnezeu sau… diavolul. (…) Un exemplu: ”Studiul matematic al plăcerii”[1]. (…) Plăcerile sunt considerate de către omul religios ca fiind iraționale și malefice. Matematicienii cred că plăcerile n-au cauză științifică… Motivul: nu le pot introduce în mulțimea numerelor iraționale pentru că, în anumite condiții (le știe numai Dumnezeu sau satana!), ar putea exprima chiar raportul a două numere întregi… Adică, științific, nu se mai poate spune că mulțimea numerelor reale minus mulțimea numerelor raționale este mulțimea numerelor iraționale… (Ei! Un mic adevăr științific ar fi aici: se demonstrează, totuși, că plăcerile sunt fie reale, fie ireale…) Asemenea numerelor iraționale și la plăceri șirul este infinit… Introducerea în mulțimea numerelor complexe s-a dovedit (din start) imposibilă, pentru că nu li se…
Read more

Ce-o fi IT-istul?

*** La modă-i să fii IT-ist… Ce-o fi IT-istul? (…) Nu prea poți să dai o definiție pe care s-o recunoască toți că-i cea mai bună… Ca-n cazul stresului… (…) IT-istul este acela care a înțeles că tot ce-i complicat este o sumă de… simplități. Cam atipic… Definiția-i tolerată! Ca-n cazul stresului… (…) Este un individ deștept, fără să facă parte din grupul ”băieților deștepți”… Deși, la fel ca aceștia, IT-istul știe că informația este singura marfă pe care o poate vinde și… rămâne cu ea! (…) Face parte dintre cei mai creativi oameni, chiar dacă nu comunică emoții… Este cel mai dur luptător cu stresul! (…) În fiecare dintre noi este un IT-ist… Cred… Vrem să fim ”la modă”! Nu-i rău. Viață este și ”a fi la modă”… (…) Adesea, pe IT-iști îi recunoști și după stilul de-a transmite…
Read more

Tragicomedie directă

___ Tragicomedie directă, aproape un act Decorul: Ceva, ce-a văzut Parisul, Londra, Bucureștiul etc. Personaje: ION (pot fi EU sau TU); VASILE (poți fii TU sau EU) ___ ION: – Morții se mai întorc, Ioane? VASILE: – Nu… ION: – Ba, da! Dacă îi rogi cu foarte multă iubire… Le dai viață! Pentru ei, atunci, prezentul are nostalgie… Tot ce vor trăi este un déjà-vu… Apoi, vine de la sine… Ai înțeles, Vasile? VASILE: – Nu… Ce să-nțeleg? ION: – Cum, ce? Nostalgia prezentului! Ratatule! *Aici (aproape) se sfârșește prima treime de act.* VASILE: – Băăă! Dă-o dracului de nostalgie a prezentului! Prezentul are numai viitor! Viitorul va fi atunci când voi termina eu sticla de votcă și mă voi șterge la fund cu tot Codul Penal! Aia e, Ioane! Și să nu uiți, mă, să-mi arunci chiftele cu șlaidăru’…
Read more

M-am făcut globe-trotter

*** Undeva în lume, există dragoste și pentru mine. M-am făcut globe-trotter. S-o caut… Dar… Știu că nu pot căuta Destinul… E invers: Destinul mă caută! Să-i dau șansa să mă găsească! Sper să n-o ratez… Dar… Și aici e invers! Șansele nu se ratează, oamenii, da! Ați văzut un globe-trotter ratat? Dacă nu, iată-mă! (…) Dacă mă vezi, întreabă-mă, ce mai fac! (…) Stai, să-ți spun! (…) Seara plâng Pământului căruia i-a părut rău că, în timpul zilei, a pierdut, prin mine, un pumn de țărână… (…) Ziua, îmi fericesc ochii cu privirea, iar când se înserează, lăcrimez și-i spun luminii: „Acum mi-am dat seama că datorită ție, văd! Tu ești raza întunericului meu!” (…) De multe ori, îi reamintesc Pământului că-i voi restitui pumnul de țărână… Înmuiat! Să poată construi altceva: ceva care deduce nevăzutul din văzut, ceva…
Read more

Egoismul. Mic tratat de nutriție mixotrofă

*** ”Bunica, cu ochii ei aproape violeți, închise unul (crezui că vrea să-mi transmită ceva important!) și-mi spuse: – Nepoate, în viața mea n-am întârziat niciodată și n-am uitat nimic! N-am întârziat pentru că, de fiecare dată, au venit mai târziu aceia pe care îi așteptam… Îi șopti: – Și cu uitatul? – Cu uitatul… Hm! Uite, mă fac eu că uit, că nu-mi aduc aminte una-alta… De fapt, e mai bine să credeți voi că mă paște ”Alzheimer-ul”! Așa, ca să stați cu ochii pe mine, decât să începeți să mă uitați! După ce mi le spuse, din albastru-violet, ochii îi deveniseră cenușii… Mă cutremurai… Era una din cele mai dure ”scanări” ale vieții… De la senin la… înnorat.” (…) Dacă n-ar fi fost bunica mea, aș fi identificat un egoism în stare pură… Așa, îl consider ”șantaj emoțional…
Read more

Un etern mod de manifestare. Mic tratat de bun-simț

*** În meandrele unui râu, apa curge liniștită, dacă în calea ei nu întâlnește un stăvilar, un trunchi de copac căzut sau o stâncă prăvălită… Razele soarelui ne mângâie, dacă în calea lor nu întâlnesc o lupă care să le strângă și să ne ardă… Liniștea apei și blândețea razelor sunt agresiv transformate, prin concentrare de forțe. Aceste forțe pot produce energie benefică sau se pot naște calamități… (…) Exemplele din natură pot fi extinse omului. Gândind, omul își pune obstacole în calea liniștii interioare… Are loc o concentrare a forțelor interioare din care rezultă energie benefică sau… calamități. Omul dirijează concentrarea prin înțelepciune, observându-și constant mintea. (…) Unii o fac prin meditație, alții prin bun-simț… (…) ”Meditaţia este practica prin care se prilejuieşte o constantă observare a minţii. Reclamă un timp şi un loc care să fie utilizate regulat…
Read more

Cultură și lămurire

*** Ce-i cultura? Uite, domnule, ce problemă! (…) Au dat foarte mulți răspunsuri… Nu m-au convins. (…) Ca să-nțeleg viața mea, ar fi bine ca să am răspunsul meu. Anii și viața m-au convins că-i… o casă. (…) Mi-am ales să-l cred pe Kroner… ”Cultura se construiește în totalitate în patru trepte, cuprinzând, figurat vorbind, un piedestal sau o pivniță: economia și tehnica; un parter: știința și politica; un etaj superior: arta și religia, un acoperiș: istoria (adică scrierea istoriei) și filosofia.” [1] (…) Această idee îmi lămurește: 1. Cultura este specifică omului, separă omul de natură și dă sens realității. 2. Fiecare om are un stil arhitectural propriu: fiecare are casa lui, mai mare sau mai mică, în funcție de egoismul cultural al fiecăruia… 3. Puțini oameni și-au construit case interioare, pentru că puțini pot să rostească: ”Omnia mea…
Read more

Bilet de Trimitere

*** Politica este o activitate coordonată a membrilor unei comunități, pentru susținerea și atingerea unor obiective scufundate în interese… De aceea, politică fac mârșavii, ticăloșii (adică spurcații), deci politica este erezie. Practicanții (politicienii) sunt eretici, iar doctrinele politice sunt… eterodoxe. ”Pares cum paribus facillime congregantur!” [1] Substantivele sau adjectivele ”eretic” și ”politica” au un numitor comun: valoarea peiorativă accentuată! (…) Acțiunile politice exprimă ansamblul comportamentelor eretice. O altă descriere a acțiunilor politice stârnește zâmbete ironice… (…) Politologia este știința teoretică fundamentală cu menire în a elabora concepte care să exprime esența și complexitatea… nimicului, căutând o identitate pe care n-o poate găsi, pentru că… nu este! Oricum, categoriile de sistem politic, relații politice, instituții politice, conștiință politică, acțiune politică etc. sunt… categorisiri agnostice permanente. Astfel, un creștin nu-i poate spune politicii că-i rău necesar… Mai mult, credința creștină ne învață:…
Read more

Tragediile

*** Revin… E cazul… *** Am avut un coleg sirian cu care m-am împrietenit… Vorbea tare bine limba română. Îmi amintesc că, de multe ori, m-a invitat să-i văd țara… Se născuse în Alep (cel mai mare oraș al Levantului) și locuia în Damasc (Orașul Iasomiei[1]). Știa că mă pasionează cultura arabă… Avea o vorbă: ”Măi, noi arabii ne-am pus cultura la păstrare sub nisip… Când omenirea va avea nevoie, va putea s-o dezgroape ușor! Sapă!” Da… Nu se gândise că peste câțiva ani ”dezgroparea” se va face cu dinamită… Și, nici când au inventat cifrele, arabii nu s-au gândit că o să le fie scrise pe braț… Și nici că o să-și îngroape cultura a doua oară… Cu tunul! Alep este distrus complet. Urmează Damasc? Va fi ras de pe suprafața Pământului un ”dar al lui Dumnezeu”? Prietenul meu…
Read more

Muzica și filosofia inactuală

*** Legătura dintre cauză și efect o poate face, în lumea pământească, numai omul… Așa zic savanții lumii pământești. Este adevăr-adevărat? (…) Aș spune că nu. (…) Individul-om face această legătură numai cu un puternic accent personal. Este legătură puternic-subiectivă! Astfel, la nivel colectiv, ar rezulta că o cauză ar putea avea mai multe efecte sau invers… Suntem tentați să credem că-i corect să raționam așa. Chiar credem! Ar fi corect, dacă n-am fi căzut în acord asupra definiției adevărului: ceea ce nu poate fi contestat! Hm! Este dificil ca să acceptăm unicitatea acestuia. Bine-bine, n-o acceptăm, dar ar fi bine să observăm că omul este, inițial, sănătos, apoi se îmbolnăvește și nu se mai… vindecă (prea puțini mor ”sănătoși”!). (…) De ce? (…) Pentru că legătura puternic personală sau nereala legătură dintre cauză și efect concluzionată de specialiștii în…
Read more

Când inima își face riduri

*** După ce se uită în oglindă, bunica îi ceru părerea bunicului despre numărul ridurilor… “Parcă sunt mai puţine!”, murmură ea. ”Aşa-i!”, răspunse el. Și mai șopti ceva: ”Numai că ţi s-au unit două câte două şi de aia sunt mai puține!” ”Dar nu te amărî, privește mai sus de oglindă, spre icoană!”, continuă bunicul. ”O să te liniștești!” (…) Când se unesc două necazuri, durerea nu se înjumătăţeşte. Se dublează! (…) Nu acelaşi lucru se întamplă cu rugăciunile: când unim două rugăciuni, durerea se înjumătăţeşte! De aceea, rugăciunea e respirația sufletului… (…) Anii aduc riduri pe piele, pierderea speranţei provoacă riduri sufleteşti… Alungând mândria, rugăciunea te face să nu le vezi, să nu le simți… „Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet.”[1] (…) Se spune că ești…
Read more

Doamna Dalloway, vecina noastră

*** Ai fost, în toate sensurile, tot ce poate exista mai bun? (…) Nu. (…) Nici nu știi să răspunzi cum trebuie la această întrebare… Oare, cum ar fi ca să nu-ți amintești nimic, în afara certitudinii bunătății tale? Nu cred că un om ar putea fi mai fericit… (…) Da! (…) Aceasta cred că-i o formă supremă de fericire… Nu-i siguranța de sine, nu! (…) Știi, doamna Dalloway își cumpăra flori pentru… ea. Părea un un om sigur pe el. Părea să-și trăiască toată viața într-o singură zi… E o formă de fericire? Nu știu… A fi așa, presupune să cazi în afara timpului… Aici nu te însoțește nimeni. Fără prieteni! Oricum, i-ai exasperat pe toți. Pentru toți o să rămâi o doamnă Dalloway c-un buchet de flori în mână… ”Dalloway c-un buchet de flori în mână” e un…
Read more

La mulți ani, Moșule-Copil!

La mulți ani! *** Și Moș Crăciun a fost copil… Ce vremuri! Copilul care aducea daruri la… copii. Of! El chiar știa ce…. Cât profesionalism avea, pe-atunci, Copil-Crăciun! (…) O, tempora! (…) Nu vreau să distrug o credință, sugerând că profesionalismul scade cu vârsta, nu vreau decât să mai fim copii… (…) Dar… (…) ”Totul e Relativ.” Am văzut scris chiar și pe garduri, pe afișele de la cinematografe și chiar pe cele din cabinetele de… terapie. Deci și profesionalismul ar fi… relativ. Și ca să fim copii e… relativ. Și… (…) Pentru că nu-s ”autorizat” să abordez ”tema relativului”, aceasta ar fi unica abordare… Dar totul e… relativ. Nu? (…) Oamenii pretind că Totul e Relativ, ca o compensaţie pentru că încă nu s-au gândit la Absolut… Pentru cei care nu s-au gândit (încă!) la Absolut, e lipsă de…
Read more

Vreau să te rog și-n 2017

Dragă OM, Revin cu aceleași rugăminți… Vreau să te rog și în 2017… (…) Du-te liniștit și în 2017 unde-i zgomotul cel mai mare și degrabă amintește-ți că pace nu poate fi decât în tăcere… (…) Spune adevărul tău și în 2017, fără înjosire, cu bunătate, pentru toți… Spune adevărul tău în liniște și clar… (…) Ascultă-i și pe ceilalți și în 2017, au și ei povestea lor… Evită spiritele mizerabile ale agresivilor… Nu te compara cu alții, există întotdeauna cineva mai mare sau mai mic decât tine… Raționează cu multă înțelegere, înainte de orice, pentru că prin raţiune omul lasă în urmă animalele şi-l urmează pe Dumnezeu… Bucură-te de realizările tale, precum și de realizările celorlalți… (…) Nu-ți întoarce spatele și în 2017… (…) Nu te preface și în 2017. (…) Nu fi cinic în dragoste și în 2017,…
Read more

Urări

*** Ducându-te la biserică, te pregăteşti ca să vorbeşti cât mai puţin. Acolo vorbeşte Dumnezeu. Tăcând, ai timp să gândeşti la ce ţi se spune. Tăcând şi gândind devii un bun ascultător. Tăcând îi răspunzi lui Dumnezeu… Combinaţia aleatorie dintre educaţie, raţionament și… inimă, sub influenţa directă a pereților tăcuți ai bisericii, scurteză drumul dintre creier și inimă. După ce devii un bun ascultător, poţi să vorbeşti. Vorbirea-ți va fi o rugăciune. Inima-ți va fi altar. Pereți tăcuți sunt și în casa ta, iar de gândurile tale își va aminti Dumnezeu… (…) Nota bene: Acest mesaj nu se adresează roboților, nici altor produse fabricate în serie… (…) Acest mesaj se dresează celor care trebuie să se roage și celor care ar trebui să poată să râdă… Adică, oamenilor! (…) Oricât de fascinant ne-ar părea Paradisul, fiecare din noi vrea să…
Read more

O condiție necesară

*** Norii sunt ca oamenii: mohorâți sau nu, înălțători sau nu, plouați sau nu, luați de vânt sau nu… Dacă s-ar uita mai atent la cer, fiecare om ar ști că are un nor care-l așteaptă… Cerul este ”sala de așteptare” a norului tău… Acolo vă veți întâlni și veți aștepta anunțarea liniei de plecare și direcția… Norul tău îți va fi tovarășul care te va izbăvi de lume. În acea ”sală” necuratul nu intră, deși există o teamă… Nu! Ar fi prea aproape de Dumnezeu! (…) Tu poți intra, din când în când. Nu-i rău să fii, uneori, ”cu capul în nori”, nepatologic, mai ales când ți-e greu ”cu capul pe umeri”… Atunci, vei fi în Universul fizic cu Universul tău simbolic. ”Cu capul în nori” scapi de o rațiune pământească și vei avea una divină… Nu vei mai…
Read more

Rezonanța altruistă

*** Te uiţi la un film în care eroul principal dă dovadă de un altruism deosebit. Te impresionează până la lacrimi. Plângi. (…) Într-o celulă a puşcăriei, un infractor vede acelaşi film. Plânge-n hohote… (…) Şi tu şi el aveţi suflet. ”Utilizarea” sufletului în timpul vieţii se face diferit. Tu eşti bun-bun-rău, el este rău-rău-bun. Partea de “bun” este altruistă, dar voi nu veţi fi în rezonanţă. Partea de ”bun” plânge… Armonicele voastre nu se vor suprapune. Pentru a rezona, oamenii ar trebui să fie buni-buni-buni. Toţi! Situaţia de răi-răi-răi este o ipoteză de lucru, prin reducere la absurd… (…) Rezonanţa altruistă este soluţia salvatoare! Dar, procesul de rearmonizare este dificil, aproape imposibil… Totuși, dacă vom face -cu toții- lucrurile bune de care suntem capabili, vom intra în armonie. (…) ”Bun-Bun! Bun-Bun!” (…) Este rezonanța sufletului. Frecvența ei nu-i altceva…
Read more

Teatru existențial sau ”Vocational Psychiatric Orientation”

*** Piesă în trei acte: act 1 (ne-erotetic), act 2 (erotetic) și act 3 (act consumat) *** Motto: Suntem atât de obișnuiți să ne ascundem de alții, încât în cele din urmă ne ascundem de noi înșine! (François de la Rochefoucauld) ____________________________________ *** Decorul: un cabinet de psihoterapeut, cu canapeluțe și pernuțe… Personajele: terapeutul, pacientul şi… invers. ___________________________________ *** TU (posibil pacient): Bună ziua! EU (terapeut): Bună ziua! Scuză-mă! Astăzi nu mai tratez pe nimeni! Deprinderile mi-s atrofiate prin limitarea capacităţii de a simţi. Nu mai simt, pentru că mi-e foame! Ar trebui să schimb plăcuţa pe care scrie “CABINET de PSIHOTERAPIE EXISTENŢIALĂ”. Mai bine aş scrie: “CABINET de …STENŢĂ”. O să văd ce pun: EXI, ASI sau SUBZI! TU (posibil pacient): ?! EU (terapeut): Da! Mi-e foame! Nu-ţi mai pot simţi posibilităţile latente pentru că nu mai… simt. Mi-e…
Read more

Consuetudinile pământului

*** Obiceiurile pământului (consuetudinile sau cutumele), prin respectare, micșorează numărul gândurilor… Pur și simplu, respectând cutumele, acționezi pe baza unui algoritm cunoscut. E bine? Depinde de sens… Pe de-o parte sunt eliminatoare de stres, dacă acestea nu sunt obositoare prin ele însele, pe de altă parte reduc sforțările creative, prin lipsa gândirii… Oricum, cutumele lucrează cu adevăruri acceptate care, evident, nu mai sunt supuse verificărilor directe ale unei minți iscoditoare… ”Dacă totul concordă cu ideile noastre ne dispensăm de verificare și evenimentele obișnuite ne dau cu totul dreptate.”[1] Adică, în cea mai mare parte a timpului, adevărul trăiește… pe credit. ”Gândurile și ideile noastre au curs atâta vreme cât nimeni nu le refuză, ele trăiesc pe credit. Așa cum biletele de bancă presupun o rezervă metalică fără de care întreg ritmul financiar s-ar prăbuși, tot așa adevărurile presupun o verificare,…
Read more

La mulți ani!

*** Să vă fiți martori timpului dat de Dumnezeu, să vă puneți inima în palmă și să vă duceți palma spre frunte! (…) Durerile să le suportați mai ușor, în tovărășie și lămurire! (…) Tovărășia și lămurirea sunt ceea ce au fost și vor trebui să vă fie: o negociere între Freud și Hristos și șoaptele dintre pacientul englez și sora medicală! (…) La mulți ani! ***

Și eu, și tu, adică noi

*** Motto: “Ştim că unu plus unu fac doi, dar eu şi cu tine, nu ştim, vai, nu ştim cât facem.” [Nichita Stănescu – ”Măreţia frigului”] *** Eu… (..) Când am plecat, știam de ce-s fereastra închisă a viselor tale, grimasa zâmbetului tău și geamul înghețat al iernilor tale… (…) Acum, știu de ce deschizi cărțile, fără să le citești… (…) Tu… (…) Tu n-ai știut să cauți, ceea ce ți-ar fi plăcut să găsești… N-ai vrut să știi! Când nu vrei să știi, căutarea e imposibilă! (…) Și eu, și tu… (…) Privește-mă-n tine și vei vedea deosebirea! Vei știi de ce eu și tu nu mai putem vărsa apă-n mare… (…) Pe mine, după căderea-n golul sufletului tău, mă-ncearcă fericirea revenirii: mă voi scula și voi merge! Te-aș putea duce și pe tine-n spate… Îți pot da din…
Read more

Fuga

*** Fuga… Fugim pentru satisfacerea nevoilor. Așa a fost dintotdeauna… Din vecie, există și o fugă după sistemul de valori. Dar, sistemul de credințe, instituțiile, filosofia etc. s-au transformat, în ritm galopant (într-o viteză mai mare decât fuga după valori)… (…) Astfel, valorile tradiționale, verificate și moralizatoare, sunt sau au fost aruncate uitării. (…) De ce? (…) Pentru că n-au suferit o adaptare ”de formă” la nevoile și la fuga după un sistem de valori… facil. Astăzi, alegând după trebuințele primordiale existenței, fugii după valorile morale i se ”alocă” din ce în ce mai puțin timp. (…) Ce-i de făcut? (…) Simplu: adaptarea pentru însușire rapidă! (…) Exemple. (…) Pentru ușurarea citirii și înțelegerii cărților sfinte, un grup de înțelepți ai bisericii ar trebui să le redacteze în limbajul actual. Păstrarea exprimărilor arhaice este un impediment mare în citire și…
Read more

Lumea rezultatelor

*** Trăim în lumea rezultatelor. Pentru rezultate bune, în orice, depunem cele mai multe eforturi. Suntem educați pentru competiție. Metodele pedagogice lucrează pentru obținerea de rezultate bune în educație. De fapt, pedagogia induce convingeri. Uneori, induce convingeri false. Se așteaptă un fel efect Placebo… Specialiștii îi zic efect Pygmalion. [1] Rezultatul așteptat: învățăcelul va avea rezultate mult mai bune! E bine, până la un moment dat… Convingerile false sunt îndemnuri adresate unui învățăcel neperformant, de genul: ”Tu ești cel mai bun!”, ”Pe tine contez!”, ”Ești inteligent!” I se inoculează convingeri care se vor transforma în sentimente de încredere. Pentru o perioadă, se pot obține rezultate bune. În timp, convingerile devin ”foarte personale”, ”tradiționale” și pot țintui locului pe învățăcel sau îl pot… îmbolnăvi. (…) Convingerile mai pot avea și alte efecte rele: distrug imaginația! Pentru multe domenii ale vieții ”convinsul”…
Read more

Infanteria și artileria copăcească

*** M-am întrebat, dacă un copac își cunoaște toate frunzele. Cred că da… Oare, cum o strigă pe frunzulița de pe rămurica din stânga, a ramurii din stânga, din dreapta trunchiului lui? N-am să știu… Copacii strigă tăcând. Oamenii n-aud strigătele copacilor… Tăcând, copacii n-au spaima că multiplică gesturi inutile. Ei comunică prin nemișcare și prin tăcere. Când copacii trosnesc sau foșnesc, folosesc artileria și infanteria copăcească aflată în război cu vântul… De altfel, nu-mi amintesc să fi văzut vreun copac ”citind” un manual de strategie de F. N. Maude [1] sau Clausewitz [2]… Ei nu atacă, nu dau înapoi. Războiul lor cu vântul e… o șuetă. Între ei, copacii au copăcismul lor. (…) Copacii, cu oamenii n-au război… Tăcând, au găsit un fel de materialism dialectic [3] al plantelor, pentru a pune capăt oricărei discuții cu oamenii… Par orbi…
Read more