Ultimele postări

De ce?

de-ce

*** De ce? (…) De ce te iubesc? (…) O să primesc răspunsul în oceanul ochilor tăi… În mătasea părului tău… O să-l găsesc în pielea ta de copil… (…) De ce te iubesc? (…) Răspunsul este în puritatea sufletului tău… În sensibilitatea atingerii tale… În căldura ochilor tăi și, de asemenea, în dulceața buzelor tale de catifea… (…) De ce te iubesc? (…) Știu de ce te iubesc, căci inima ta îmi spune, de fiecare dată, că bate pentru mine… Mâinile tale-mi șoptesc că m-au confiscat… Corpul tău îmi arată când fiorul dragostei îl apucă… (…) De ce te iubesc? (…) Cu adevărat din aceste motive… Şi pentru că eşti ca Soarele şi Vântul… Arzi şi adii peste tot… (…) De ce te iubesc? (…) Pentru că te-am ales să-mi spui ”Da!” pentru totdeauna. (…) De ce te iubesc?…
Read more

Investiție și jertfă

Investiție și jertfă

*** Dintre toate animalele, numai oamenii cred în Dumnezeu. Paradoxal, cele mai multe animale “fără Dumnezeu” sunt… „oameni”. (…) După ce au reușit să pună preț pe lucruri, oamenii au început… să le prețuiască! Mult! Pe Dumnezeu l-au considerat, inițial, „fără de preț”, apoi i-au dat valoare, un număr de inventar, l-au trecut pe o fișă de magazie, i-au calculat amortizare accelerată și… urmează să-l caseze prin dezmembrare! Părțile, care mai pot fi folosite, vor fi scoase, de sărbători, pe bonuri de consum… Acești oameni își atribuie titlul de Gestionari ai Universului… Gestionari cărora nu știu ce să le urez… “La mulți ani!” pare… o blasfemie. (…) În fiecare zi facem o investiție numai pentru noi, nu o jertfă… ”La mulți ani!” este o dezvoltare extensivă… Investiții numai pentru sine… Adesea, aceste investiții sunt lepădări de sine. (…) Jertfa… (…)…
Read more

Totul ar fi borderline

totul-ar-fi-borderline

*** Astăzi mă simt ca o tumoră epitelială borderline de ovar: nici cert benign, nici franc malign… (…) Zăresc piscul muntelui-de-pietate Și voi face Din timp și lacrimi Un evantai de stres-anxietate… * Știu că tot mai multe mistere Or să mă caute Nu mai am timp și lacrimi Dat-am anilor franca-mea-durere… (D&D- ”Dat-am anilor”) (…) M-a întrebat cineva, ieri, care este lucrul cel mai important pe care l-am învăţat, ca să nu-mi pierd minţile? M-am blocat! N-am putut răspunde imediat: era să-mi pierd minţile! Era… (…) Acum? (…) Iată: zăresc trecând pe lângă mine maşina de la pompe funebre! Îmi revin și-s bine. Mult mai bine! Eu nu-s acolo… (…) Scriu, ca să nu uit: nu-mi voi pierde minţile, pentru c-am devenit bun prieten cu moartea! Moartea înţelege că un bun prieten n-o va trăi pe pământ. Ştie că-mi…
Read more

Împrumutatul vieții- Piesă de teatru

impumutatul-vietii-piesa-de-teatru

*** Decorul: Lumea Personaje: Eu, Puternicul și Ecoul *** Puternicul: – Un om puternic este un amărât! Știi… Amărăciunea durează mai mult decât bucuria! Eu: – Şi deprimarea durează mai mult decât amărăciunea! Puternicul: – De aceea mă rog… Eu: Of! Ecoul: Of-of-of! Puternicul: “-Iartă-mă, Doamne: – pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut! – pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit! – pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit! – pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles! – pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat! – pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o! – pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o! – pentru Lumina pe care aş fi…
Read more

Groapa Marianelor. Mic tratat despre adevăr

groapa-marianelor-mic-tratat-despre-adevar

*** Octavian Paler s-a întrebat: „Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?” Da, maestre! Din acelaşi motiv, eu m-am ascuns… de mine. (…) Îmi place atât de tare adevărul, încât îl mai… caut. Încerc să-l înţeleg în profunditatea-i zbuciumată. Când îl descopăr, mă emoţionez uşor… Cât să transpir brusc. Dacă îmi apare în vis, dimineaţa am cearceaful ud şi mă ustură ochii… Am prostul obicei de a plânge când dorm… Deh! Așa-i, când cauți adevărul doar în vis! (…) De multe ori, m-am blocat la ieşirea din casă. Pe stradă nu-l zăresc… Simt durere. Lipsa începe să mă doară. Mă liniştesc, spunându-mi că este imposibil ca să nu fie… Și că mai sunt oameni care-l caută și nu-l găsesc… (…) Desigur, despre adevăr, în Biblie și în scrierile înțelepților, găsim colecţia de “esenţe” ale exprimării…
Read more

Vergangenheitsbewältigung. Mic tratat despre speranță

vergangenheitsbewaltigung-mic-tratat-despre-speranta

*** Fiecare război are pacea lui! Este “vergangenheitsbewältigung” (“împăcarea cu trecutul“)… Se “întâmplă” finalul negocierii dintre trecut şi viitor pentru o prezentă “halcă” de fericire… Totul este speranţă! Sau, cum spunea Cioran, “nebunia este introducerea speranţei în logică”… Trecut și viitor. Legăm totul de… timp. (…) Uite… (…) În timp, am început să văd pe întuneric şi mi-au crescut… gheare. Pot să schimb lumea? Este noua întrebare a existenţei mele, inspirată din ce-am trăit şi ce-mi doresc… Deh! Un nou nivel al succesului… Îmi propune să mă-ncerc… Chiar îmi şopteşte: „Nu uita, caută şi vei găsi!” Apoi, are grijă să-mi „scrâşnească”: „Conştientizează ceea ce cauţi!” Aha! (…) Nu-i cazul! Am (din nou!) o criză de realism pe care nu vreau s-o tratez… Astăzi! Mâine? Nu se știe… O să văd… în timp. (…) Păi… (…) Tocmai am aflat că amerindienii…
Read more

Praful Lumii. Mic tratat despre reprezentare

*** Praful Lumii este reprezentarea mea. O spun eu, nu Schopenhauer… (…) Și… (…) Soare-Praf! O ciudată simbioză…  Soare-Praf-Sânge… Beton ciudat. (…) Când e soare, praful (din aer) îl vezi.  La fel, umbra… Umbra-i cameleonica soră a prafului… Când nu e soare, praful nu-l vezi. Totuși, el e! Umbra, nu e! (…) Al naibii mai e praful ăsta! E veșnic! Prietenul blestemelor!  ”Arză-te-ar  focul!  Praf și pulbere să rămână din tine! ” (…)  Deci… Dacă nimic nu e,  praf tot e! Cât timp va arde Soarele… E  co(s)mică simbioza Soare-Praf! E pământeană alianța Sare-Praf-Sânge. (…) Când plânge, omul dă drumul lacrimilor printre firele de praf… Și când plânge zilei cu lacrimi de sânge… (…) ”Firicel de praf te cuibărești păpădios în sângele meu… Inima bate invers Creier lovit de picioare Ce frumoasă este lumea! Oare? Calc cu dorință peste neputință… Lenea din trup mă lasă! Dulce angoasă… Mă zbat teoretic şi mă transform real în praf Păpădios mă cuibăresc apoi în sângele meu Nu cer iertare, mă iartă Dumnezeu! [Iubire ! Un păcat… Alt firicel de praf!]” (D&D - Sânge pentru o  zi) (…) Ca un făcut, la puțin timp după ce m-am născut, m-am simțit „foarte ocupat” … Să număr firele de praf din care eram făcut:  2.898.713.841, 2.898.713.842, 2.898.713.843… (…) Acum, când mă uit la praf apreciez lumina care mi-l arată… ”Lumina trece pe lângă noi, năvalnică și cu entuziasm, și în loc de a ne lăsa târâți de iureșul ei, noi aruncăm, exact în aceeași direcție, o umbră.” (Lucian Blaga) (…) Totuși… (…)  Din când, mă apucă un dor de praful meu. (…) Totuși… (…) E cert că existența întunericului presupune lipsa luminii… Nu-i cert că praf n-ar fi. (…) Și-mi place praful. Cred că și ție. Ne stă mărturie Memoria Ethnologica. (…) Mă străfulgeră un gând: dacă aș mai izvorî, aș curge în același sens, dar cu alte meandre, să nu mișc praful râului secat… (…) Știu că mâine voi fi praf. Îmi pricep Sinele. Mi-am propus ieri ca mâine să fiu Infinitul.  (…) Nu există constatare fără… praf. Știind care este adevărul despre praf,  nu mai pot rosti falsul. Aceasta este etica mea tragică! (…) ”Mi-am trecut neputința în aspră penitență… Monoblepsic mi-am anihilat un dor Să-mi fac din praf o… existență Ș-apoi, …să mor!” (D&D – ”Monoblepsia”) (…) Dar… (…) Nu mă îngrijorez de praful zile de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși.  Ajunge zilei praful ei. Știu că nu există fericiri pline de praf… (…) În seara zilei… (…) Seara plâng Pământului căruia i-a părut rău că, în timpul zilei, a pierdut, prin mine, un pumn de țărână…  Ziua, îmi fericesc ochii cu privirea, iar când se înserează, lăcrimez și-i spun luminii: „Acum mi-am dat seama că datorită ție, văd! Tu ești raza întunericului meu!” Apoi, îi reamintesc Pământului că-i voi restitui pumnul de țărână… Înmuiat!  Să poată construi altceva… (…) Și… (…) Iubesc atât de tare praful, că ura mi se pare o simpatică emoție… (…)  Deocamdată… (…) Îmi curg sentimente din streașina frunții…  Se scurg, prin mine, spre tălpi... În praf! Le calc cu grabă…  Am călcătura cardiomiopatică. (…) Uite-mă, Doamne! Vreau să-mi sar peste praf! Iartă-mă! Știu că o altă viață va fi o sumă de prafuri anterioare. Un export de nefericiri… (…) “Dark, dark my light, and darker my desire.” (Theodore Roethke) *** Concluzie. E important să-mi pun întrebări despre praf… Ca să nu fac alte grimase despre realități! Dacă nimic nu e,  praf tot e! Cât timp va arde Soarele… E  co(s)mică simbioza Soare-Praf! E pământeană alianța Soare-Praf-Sânge. Al naibii mai e praful ăsta! E veșnic! Așa că: praf și pulbere va rămâne! Praful Lumii este reprezentarea mea… Zic. *** Publicitate. Cumpăr praf! Cumpăr praf! Cumpăr praf! Vreau să-mi înfund gropile vieții și șanțurile frunții… Cumpăr praf, să mă repar. Cumpăr praf, că m-am stricat. Praful cu praf se repară. Cumpăr praf! Cumpăr praf! Cumpăr praf! Să mă repar… M-am stricat. După conflictul cosmic… M-am stricat… Cumpăr praf! Să devin ce devenisem. Un pervertit… cosmic. Un călător. Oriunde. Niciunde. Oriunde… Vreau praf, să mă repar! Nu mai pot călători… Și-s praf! Praful cu praf se repară. Cumpăr praf! Cumpăr praf! Cumpăr praf! Să mă repar… Help! Dacă nu vindeți praf, da-ți-mi o sită! Să mă cern… Mulțumesc! Rămâne greul, iar ușorul zboară. Și zboară! Oriunde. Niciunde. Oriunde… Gata! M-am reparat…  Zbor… Spre conflictul cosmic. Oriunde. Niciunde. Oriunde… Acolo este rezerva mea de praf. Acolo. Acolo viața are gropile înfundate. Acolo i s-a înfundat și ei. Acolo! *** Praful Lumii. Mic tratat despre reprezentare

*** Praful Lumii este reprezentarea mea. O spun eu, nu Schopenhauer… (…) Și… (…) Soare-Praf! O ciudată simbioză… Soare-Praf-Sânge… Beton ciudat. (…) Când e soare, praful (din aer) îl vezi. La fel, umbra… Umbra-i cameleonica soră a prafului… Când nu e soare, praful nu-l vezi. Totuși, el e! Umbra, nu e! (…) Al naibii mai e praful ăsta! E veșnic! Prietenul blestemelor! ”Arză-te-ar focul! Praf și pulbere să rămână din tine! ” (…) Deci… Dacă nimic nu e, praf tot e! Cât timp va arde Soarele… E co(s)mică simbioza Soare-Praf! E pământeană alianța Soare-Praf-Sânge. (…) Când plânge, omul dă drumul lacrimilor printre firele de praf… Și când plânge zilei cu lacrimi de sânge… (…) ”Firicel de praf te cuibărești păpădios în sângele meu… Inima bate invers Creier lovit de picioare Ce frumoasă este lumea! Oare? Calc cu dorință peste neputință……
Read more

Sonata lumii. Mic tratat despre firea noastră

sonata-lumii-mic-tratat-despre-firea-noastra

*** Lumea-i un mare artist, iar pământul e o unică operă de artă. Această operă de artă e zugrăvită din sublimul și suferințele lumii, din sănătatea și bolile lumii. O taină a firii noastre. (…) Să observăm, prin prisma artei, bolile… (…) Navigarea giroclinometrică printre „autoerotism, narcisism şi homosexualitate” dezvoltă iubire patologică. A aproapelui… Uneori, iubirea aproapelui nevestei/soţului /prietenei/prietenului… (…) Etapele sunt (exact!): adagio sostenuto, andante con variazioni, presto (e arrivederci?!). Introducere, expoziție, dezvoltare, repriză… (…) Așa. (…) Imaginează-ți… (…) Pe o terasă vieneză, Freud citeşte Tolstoi şi ascultă Beethoven. Bea schnapps. Scrie: „manifestările compulsiei la repetiţie… vădesc într-o foarte mare măsură un caracter pulsional şi, atunci când acţionează prin opoziţie cu principiul plăcerii, dau senzaţia unei forţe demonice în acţiune”. (…) La masa vecină Ravel uită să bea. Compune! Compune cu mâna stângă, în slow-tempo, un boléro… (…) Așa….
Read more

Viața. Mic tratat de pocăință

viata-mic-tratat-de-pocainta

*** Trebuie să respect viața. Așa cred eu. (…) I-aș „scoate ochii”, dar nu pot. Mi-e teamă! N-am cum să știu mai multe despre ea… Mi-e teamă că știe ea mai multe despre mine… Nici să fac pe mielul blând nu pot…. N-am două vieți! Oricum, aș suge la o oaie stearpă… Nici nu pot s-o iau peste picior! Că-mi pune piedică… Ehei! De câte ori… (…) Ce pot? (…) Pot să strig la Dumnezeu. Știu că nu-mi răspunde. Trebuie să înțeleg tăcerea Lui și tăcerile vieții, pentru că numai Fiul Lui știe ce înseamnă să strigi: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit!” și să primești drept răspuns… tăcere. O tăcere ușoară-limpede. (…) Știu că eu nu pot să iau asupra mea păcatele lumii. Nu pot să-mi duc nici păcatele mele, dar pot să-L strig. Și să trăiesc…
Read more

Arme, clonare și virtute. Mic tratat despre unicitate

arme-clonare-si-virtute-mic-tratat-despre-unicitate

*** Lăsate de Dumnezeu, lucrurile și ființele sunt frumoase… (…) Așa credem, dar nu toate sunt lăsate de Dumnezeu. Armele și clonarea umană nu ne sunt lăsate de Dumnezeu. Și multe altele! Le creăm și… ni le lăsăm. Apoi, le apreciem! Este începutul îmbolnăvirii sufletului, cu o continuare către sfârșitul lui… (…) Începem să apreciem calitatea amortizorului și incrustațiile patului armei care ne ucide cel mai bun prieten. Deschidem drum nebuniei. Mai departe nu se mai poate! (…) Apocalipsa începe când înțelepții vor păși pe acest drum și când ceilalți nu vor mai putea plânge. Iar Apocalipsa este unică, pentru că nu există un ecumenism al apocalipselor… (…) Și tu, omule, ești unic! La botezul tău, slujitorul Domnului te-a întrebat: ”Te lepezi de satana? și de toate lucrurile lui? și de toți slujitorii lui? și de toată slujirea lui? și…
Read more

Convorbire. Mic tratat de autoevaluare

convorbire-mic-tratat-de-autoevaluare

*** Să vorbești cu prietenii este plăcut, pentru că ți se dă acordul… Așa că, poți să le spui că ai o părere bună despre tine… Nu-ți dai seama că n-ai o suficientă capacitate de a gândi corect. Iar prietenia se află în imposibilitatea aprecierii personale corecte, în circumstanțele date… Iar tu îți dezvolți la maximum abilitățile tale de-a fi… ce nu ești. (…) Ca să te fac să te gândești la tine, fără să mai apelezi la prieteni, îți ofer… o depresie. Depresia este un dar oferit omului pentru a se gândi la propria persoană… Cu depresia ești nevoit să fi comunicator bun și cinstit. Altfel, devii un om pustiit. (…) Să vorbești cu tine nu-i plăcut, pentru că știi când spui minciuni… Dar poți să-ți faci o evaluare corectă… Mi-e greu să cred că, dacă nu ai nimic…
Read more

Producători și produse. Mic tratat de politică

producatori-si-produse-mic-tratat-de-politica

*** I-am spus unui prieten că rețin și iau foarte puține „lucruri” de la oamenii politici… Mi-a șoptit: „Ești la fel ca Schopenhauer care n-a reținut prea multe din kantism, respingând aproape întreaga doctrină a categoriilor, aproape toată dialectica transcedentală și o parte esențială a moralei!” Pfui! Mi-a zis-o! Respinsesem aceleași „lucruri” de la politicianism (”politiKANsTvo”). (…) Politicianism… (…) S-o luăm prin ”învăluire”… (…) M-am gândit și am spus că Lumea a mers cum a mers, până când oamenii s-au „specializat” în treburile ei. Necazuri iniţiale a avut fiecare individ, dar viaţa era colectivă. Apoi, după „specializări”, s-a inversat, a devenit o viaţă de individualităţi. Un Egoism Universal. Organizarea Egoismului Universal a născut Clasa Politică. (…) Clasa Politică a trebuit să convingă… (…) Platon considera că retorica este “arta de a produce convingeri” și îi condamna pe cei care disprețuiau…
Read more

Timiditate și plictiseală. Mic tratat de tratament

timiditate-si-plictiseala-mic-tratat-de-tratament

*** Cred că-s greșite părerile care susțin că un timid, un tăcut, un non-agresiv ar fi mai puțin receptivi, în fapt, la ceea ce este nou. Receptarea noului nu este dată de modul de manifestare, ci de acțiuni sau nonacțiuni conștient coordonate (adesea) în mod rațional… (…) În istorie, un exemplar numit Hitler a fost catalogat drept… un timid. Era ”expansiv” în discursuri, tocmai că să-și mascheze timiditatea. Așa susțin unii psihologi. Dar acțiunile lui? De timid?! Oricum, acesta a fost un om bolnav. De altfel, un studiu psihologic al discursurilor lui Adolf Hitler, realizat de un serviciu de ascultare a programelor radiofonice lansat de B.B.C. în 1942, a semnalat paranoia… Deci… (…) Lumea-i plină de timizi. Pot fi eu sau tu. N-avem nevoie de exemple. (…) Sunt multe noțiuni și considerente teoretice pentru care unii psihologi, filosofi și medici…
Read more

Singurătatea. Mic tratat despre mașini

Singurătatea. Mic tratat despre mașini

*** Omul este o rețea de rețele de… socializare. Paradoxal, adesea este o rețea închisă (este ființa socială care a început să nu… socializeze!). (…) Ficatul are rețeaua lui, rinichii au rețeaua lor, inima are rețeaua ei, creierul are rețeaua lui… Fiecare organ/rețea are și o frecvență proprie (militarii știu…)… (…) Fiecare rețea este o rețea de… socializare. Sunt intrări-ieșiri și, ceea ce este interesant, feedback. Sunt ingredientele principale ale… comunicării. Cum și ce comunică este cam greu de explicat în câteva cuvinte. Totuși, aceste rețele sunt închise în rețeaua-rețelelor numită OM. Omul este rețeaua-rețelelor, nu internetul! (…) Fiecare organ/rețea poate fi asimilată unei mașini Turing care calculează o funcție parțială calculabilă… Astfel, omul este o mașină Turing universală, o mașină Turing completă. El poate calcula orice funcție recursivă, poate decide orice limbaj recursiv și poate accepta/crea orice limbaj recursiv…
Read more

Existență. Mic tratat de nihilism

existenta-mic-tratat-de-nihilism

*** Existenţa este ca un nour. De la distanţă pare a fi real. Când treci prin el, nimic! (…) Să vedem, cum e cu acest nimic… (…) Nu-i nevoie ca să fie inventat nimicul, trebuie, doar, să fie asumat și cultivat. Deci… Sunt un nimic, nu gândesc, deci exist! Aşa spune-ţi! Cultivarea nimicului corectează imperfecţiunile existenței… Asumarea lui este existența însăși! (…) Ești ce-ai ars… Nimic mai mult! Deci nimic! Ești fericit? Nu te iluziona, serotoninae ex nihilo nihil est! (…) Nimicul nu se compară! El nu ia frica în ecuație, iar eșecul ar putea fi un lucru bun… (…) Uneori vrem să ştergem ceva din viaţă… Ne ajută memoria cu calitatea sa excepţională: uitarea! Tot din memorie, ne aducem aminte că strămoşii ne-au învăţat să ne trăim fiecare zi la maximum. Carpe diem! (“Carpe diem, quam minimum credula postero!”-…
Read more

D’ale lu’ Mileș. Ziceri fără alte intenții

D'ale lu' Mileș. Ziceri fără alte intenții

*** 1. Oamenii nu-și unesc energiile, pentru ca Soarele să nu se simtă inutil. 2. Cea mai fină ironie este aceea care mușcă mărul lui Adam. 3. Știu totul despre femeile care s-au aruncat de la etajul zece. De acolo s-a aruncat mama… 4. E greu să fii asasin profesionist. Trebuie să știi cum funcționează lumea. 5. Paradox: deși păcatul este definit ca „lipsă de iubire”, mulți păcătoși iubesc. 6. Dintre toate ale mele, cel mai viteaz mi-e fundul. După câte șuturi a luat, n-a vărsat o lacrimă… 7. Nu-i adevărat că relația dintre doi oameni e atât de bună pe cât vor ei să fie… Nu-i mai bună decât ei! 8. Oamenii când mor, stârnesc regrete. Nimeni nu stârnește zâmbete. 9. Corpul uman nu-i un ecosistem în sine, e un ecosistem în mine, în tine … 10. Zilnic, mă…
Read more

Faliment apocaliptic. Mic tratat de insolvență

Faliment apocaliptic. Mic tratat de insolvență

*** Nu am știut niciodată ce sunt… Ce sunt eu? Negăsind până acum un răspuns cert, mă consider un mister. A înţelege misterele e prea greu, pentru capul meu… Nu ştiu ce sunt, dar ştiu că mi-e frică (de ce?), mi-e foame (de ce?), mi-e sete (de ce?)… Deci sunt un… simțural. Acesta să fie răspunsul?! Poate că da… Doar Adam şi Eva, la începuturi, n-au avut groaza fricii, a foamei… Mai târziu, da! Deci au devenit simțurali… Numai ce intraseră în păcat… Aha! Acum, o certitudine mi se deschide: sunt un păcătos! Eu însumi! Na! Aflai ce sunt. My search has ended! (…) Acum mă încearcă un amestec de iubire și ură pentru mine. Așa cum mi-a spus părintele Galeriu: ”Iubeşte pe păcătos, urăşte păcatele lui!” Nu vreau să mă urăsc prea mult… Nu mă vreau Antihrist… (…) ”Că…
Read more

Arta de a guverna. Mic tratat de economie politică pentru nespecialiști

Arta de a guverna. Mic tratat de economie politică pentru nespecialiști

Motto: ”Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat.” ( Mihai Eminescu) *** Nespecialist fiind, poate că ți-ai dori să știi câteva lucruri despre economia politică… M-am străduit ca să nu-ți răpesc timpul și ți-am făcut un tratat-sinteză. Îl poți citi în metrou, în tramvai, în taxi, în tren, în… Îl pot citi și specialiștii. Mai ales ei! Tratatul are numai o singură pagină… Nu poate fi tipărit un tratat la care numărul coperților depășește numărul paginilor… Îl ofer numai în format electronic. Având numai o pagină,iar jumătate din aceasta cuprinde sursele de informare, nu este un plagiat. Acest tratat are un mare avantaj: poate fi citit și de la coadă la cap! N-ar fi rău… Deci… *** (…) Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este…
Read more

Povestea lui Tarzan

Povestea lui Tarzan

*** Început de poveste… Tarzan a fost crescut de maimuțe. Continuarea poveștii… Când s-a făcut mare, s-a îndrăgostit de Jane. Nu s-a îndrăgostit de o maimuță. De ce? Simplu! Maimuțele l-au educat ca să-și vadă lungul nasului… Sfârșitul de poveștii… Știind cu exactitate lungimea nasului, Tarzan n-a mai avut prea multe dificultăți emoționale, deși a avut numeroase procese cognitive speciale, jocuri de rol, conversații catehetice și constructivism social… ***

Frica. Mic tratat de iraționalitate

Frica. Mic tratat de iraționalitate

*** Oamenii au încercat să vorbească articulat cu 500.000 de ani în urmă. De atunci, au început să fie spuse multe… Se spune că, frică le-a fost oamenilor înainte de a învăța să vorbească. Deci frica pe Pământ are mai mult de 500.000 de ani… (…) Peste 500.000 de ani au trecut și nu suntem convinși că moartea nu e cea mai mare pierdere… Cea mai mare pierdere este ceea ce moare în tine, când eşti încă viu… Mort eşti, când trăieşti numai pentru opiniile altora… Și când trăiești cu frica de moarte. (…) Tare mult aş fi vrut ca să lucrez la circ. Un număr foarte greu. Periculos… Să-l fac zilnic… Aş fi scăpat de stres. Da! Având în faţă moartea, întâlnindu-te, zilnic, cu ea, scapi de stresul morţii şi… eşti fericit! Da! M-aş fi vrut circar! Zilnic, ne…
Read more

Facturi. Mic tratat de rectificare bugetară

Facturi. Mic tratat de rectificare bugetară

*** Sunt o fiinţă creatoare… Nu mi-e mintea la facturi, atunci când mă presează… O atrag într-un joc mental al abundenţei. Tare! Nu? Îmi pot deturna atenţia de la facturi… (…) Îmi imaginez tot felul de scenarii în care aş putea să-mi plătesc facturile şi să-mi mai şi rămână o grămadă de bani… Îmi ocup mintea, atât de intens, cu aceste jocuri mentale, încât, sunt în apropierea păcălelii… Nu mai am gânduri legate de lipsuri… Am doar facturi de achitat! Un fleac! Pot să las şi eu o moştenire consistentă… Dacă n-o vor urmaşii, o ia statul… Oricum, nimicul acesta e mai mult decât ceva. Şi, apoi, se spune că datoria ta este să laşi ceva în urma ta. Na! Uite, aici! O datorie! (…) Doar nu luăm cu noi nicio avuţie… Ceea ce rămâne moştenire, e numai ceea ce…
Read more

Certitudine. Mic tratat de inginerie filosofică

Certitudine. Mic tratat de inginerie filosofică

*** Când spui: ”mă îndoiesc, gândesc, deci exist”, nu-i rău! Chiar cugeți! Dar… Dacă ți-ai făcut din ”metoda îndoielii” un obicei, chiar cugeți? Cei care nu cred, susțin că te poți trata… Prin acceptarea acceptării… ”Te convingi”, imaginându-ți că mai există lucruri în viață care se pot aprecia prin acceptare. Din când în când, îți repeți: ”accept, deci există!” (…) Pentru început, încearcă să crezi că numai tu crezi așa… Așa cum fac savanții. Utilizează egoismul științific… Mintea ta iscoditoare va fi încredințată că a scos certitudinea din incertitudine, mai abitir decât Descartes… Și, dacă vei ajunge la aceeași constatare, nu îți va fi rău… Vei reuși să spui, mlădios, ca o trestie-n vânt: ”Dumnezeu există cu necesitate!” Ai dus până la capăt ceva… ”Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist. Exist, deci Dumnezeu este.” Da! Ești convins că tu…
Read more

Lumea bogată în săraci de suflet

Lumea bogată-n săraci de suflet

*** Triada Spirit-Suflet-Trup este Sfânta Creaţie numită Om. Sunt părţile lui lăuntrice. Teză, Antiteză şi Sinteză… Sunt „donaţia” mascată, într-un contract de comodat, a lui Dumnezeu pentru fii Săi. [Duh/spirit – „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă” – Iov 33:4 ; Suflet – „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu” – 1 Corinteni 15:45 ; Trup – „Căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce” – Geneza 3:19.] Utilizarea se face pe o perioadă determinată şi are o singură clauză: comodatarul să dovedească că este un bun proprietar! (…) Dar… (…) Oamenii sunt mari creatori de speculații. Cele mai mari sunt noțiunile de spațiu și timp. Motivația a fost că oamenii au nevoie de repere… Le-au creat! Au crezut că pot defini nașterea și moartea. Făcând aceasta, au spus adio libertății……
Read more

Turn Babel. Mic tratat despre mirosuri

Turn Babel.Mic tratat despre mirosuri

*** Mergi pe stradă. Vezi chipuri, chipuri… În aparenţă, aceste chipuri par lipsite de griji, chiar fericite… N-ai cum să nu gândeşti că, totuși, au necazuri cu copiii, cu soţii, cu socrii, cu şefii, cu vecinii, cu instituţiile, cu ei înșiși… Deh, oameni! Atunci, de unde atâta fericire? (…) Nu. Nu este fericire. De mici învăţam să mascăm aparenţe, să acundem sentimente, simțiri… Sub un aspect îngrijit, se poate afla o tragedie. Adesea. Suntem, adesea, actori într-o sală de bal mascat. (…) Sau, poate, chiar suntem fericiţi… Că trăim! De fapt, noi suntem filosofi… Filosofii vieţii! Și actori. În viață! Deci noi putem să… (…) Impresurați de activităţi, oamenii uită că o să moară. E un fel de fericire… Ah! Uită şi să trăiască… E un fel de nefericire. (…) Uite… Tot ceea ce atingem, mirosim, gustăm, vedem sau auzim…
Read more

Gara. Mic tratat despre plecări

Gara.Mic tratat despre plecări

*** Din gara mea au plecat toate trenurile… Chiar și gara s-a pus pe șine! A plecat… (…) Mă frământă o neștiință… La primul depou vor trage trenurile. Bun! Dar, gara, gara mea, ce va face? Nu știu! Nu știu unde-s depourile pentru gări… Nu știu! (…) Știu că trebuie să fie undeva o linie pe care deraiază gările sau un triaj fără linii… Unde? O caut! O să plec să bat câmpii… Mă-ntorc! Dac-o găsesc… Pe Pământ! (…) Sunt pe Pământ pentru că Umanitatea şi Pământul au nevoie de mine. Mi-a zis cineva sau am citit undeva… Azi, mi-am amintit… Păi, dacă au nevoie de mine, să-mi răsplătească existenţa! De ce, e invers? (…) O să-i dau în judecată de îndreptare… Cum, unde? La Dumnezeu! Verifică El ce este scris despre mine în „Cartea Vieţii” şi, „chiar dacă m-aş…
Read more