Apa curge liniștită, dacă în calea ei nu întâlnește un nesimțit de stăvilar

image_pdfimage_print

***
În meandrele unui râu, apa curge liniștită, dacă în calea ei nu întâlnește un stăvilar, un trunchi de copac căzut sau o stâncă prăvălită… Razele soarelui ne mângâie, dacă în calea lor nu întâlnesc o lupă care să le strângă și să ne ardă… Liniștea apei și blândețea razelor sunt agresiv transformate, prin concentrare de forțe. Aceste forțe pot produce energie benefică sau se pot naște calamități…
(…)
Exemplele din natură pot fi extinse omului. Gândind, omul își pune obstacole în calea liniștii interioare… Are loc o concentrare a forțelor interioare din care rezultă energie benefică sau… calamități. Omul dirijează concentrarea prin înțelepciune, observându-și constant mintea.
(…)
Unii o fac prin meditație, alții prin bun-simț… Sau prin amândouă.
(…)
”Meditaţia este practica prin care se prilejuieşte o constantă observare a minţii. Reclamă un timp şi un loc care să fie utilizate regulat în scopul de a descoperi acea fântână infinită de înţelepciune care există în interiorul nostru [1]”. Sau: ”Meditaţia este unicul drum real pentru dobândirea libertăţii [2]”.
(…)
Bunul-simț consideră că pasiunea şi ataşamentul sunt obstacole foarte serioase şi puternice; conștientizează că fiecare individ este sclavul propriilor lui dorinţe şi emoţii. Când există, bunul-simț micșorează numărul dorințelor și atenuează simțul proprietății… Reduce egoul care este sinele fals, limitatorul potențialului de a evolua, o „iluzie optică a conștiinței [3]”. El reduce ”focalizarea atenţiei conştiente [4]”, cenzurând aspectul auto-arogant al minţii care separă individul de umanitatea lui cu ceilalţi şi cu propria sa natura interioară (susţinând egoismul).
(…)
„Bunul-simţ este contrariul prostiei, mai mult chiar decât inteligenţa [5]”, fiind un etern mod de a se manifesta frumos… El administrează meditația pentru dobândirea libertății.
(…)
Legea Demnității Umane se manifestă -în taină- prin bun-simț. Nici un înțelept nu se gândește să filosofeze fără bun-simț… Niciodată, inițiații lumii nu mi-au spus că-s prost. Deh! Și ”comparațiile” se fac cu respectarea unor norme logice de apreciere și… respect.
(…)
De altfel, cred că toate adevărurile noastre ar trebui să cuprindă o negrăită doză de bun-simț. Cred aceasta, pentru că Adevărul Absolut e Dumnezeu și că nu-L pot bănui de vreo lipsă… Așa ar putea avea ceva în comun adevărurile noastre cu Adevărul Lui.
(…)
Știi…
(…)
Noi, oamenii avem la îndemână totalul slăbiciunilor noastre… Dacă vom avea și bun-simț, vom avea și putere… Bunul-simț ajută să ne reclădim din propriile ruine. Legătura dintre între ordinea dumnezeiască și (con)viețuire o poate face și bunul-simț. Fără bun-simț trăim ca niște netrebnici.
(…)
Concluzie.
Bunul-simț nu-i numai o capacitate de-a respecta regulile de convieţuire, gândind: ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, ci și o creație a minții evoluate reducătoare de calamități interioare (prin dobândirea unui mod de gândire care poate controla viața, poate modela caracterul, poate ”îndulci” destinul fără a-i schimba finalitatea)… Bunul-simț este noua eră de înflorire spirituală, atât pentru individ, cât şi pentru întreaga umanitate, fără de care niciun progres spiritual nu va mai fi posibil… Bunul simţ este ”însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals” [6].
***
Să nu uităm: bunului-simț îi suntem veșnic datori! Iar în meandrele unui râu, apa curge liniștită, dacă în calea ei nu întâlnește un nesimțit… de stăvilar.
***
_________________________________________________________________

[1] Swarni Vishnu Devanda – ”Puterea minții – Descoperirea şi disciplinarea forţei mentale”
[2] Swamisivanada – ”Bliss Divine”
[3] Einstein
[4] Alan Watts – „Calea Zen”
[5] Alexandru Paleologu
[6] Descartes