Călăuza

image_pdfimage_print

***
”Urmează-ţi inima. Inima să-ţi fie călăuză în orice lucru însemnat pe care vrei să îl împlineşti!” /1/ Da! Dar trebuie să ajungi, mai întâi, în cămara inimii… Aci găsești ”călăuza” spre lucrurile însemnate. Este o călăuză a călăuzei pentru ”Zona Inimii”. (…) Unii au șansa să găsească aci o călăuză de încredere: Dumnezeu! Alții, Suferința! ”Suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformă animalul în om.” /2/ Alții, Nestatornicia… ”Nestatornicia e călăuza curiozităţii.” /3/ Parcă, pentru prea mulți: Nimic! ”A nu gândi nimic, a nu vrea nimic, a nu iubi nimic, a nu face nimic, iată adevăratul păcat!” /4/
(…)
Evanghelia ne poruncește:“Intră în cămara ta!” (Matei 6, 6) . Porunca este ca să intri în inima ta, pentru că: “Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!” (Luca 17, 21). Dacă ochii inimii tale devin ageri și limpezi “vei cunoaşte adevărul şi adevărul te va face liber!”. Vei îndeplini porunca lui Hristos. Întoarcerea în noi înşine, e intrarea în acea ”Zonă” din inima noastră și, așa cum ne spune Sfântul Grigorie Palama: “Atunci când mintea se îndepărtează de orice lucru sensibil, este ridicată din furtuna zgomotului ce o înconjoară şi îl priveşte pe omul lăuntric, şi numai ce vede o mască înşelătoare care a fost meşteşugită de înşelarea din partea de jos, aleargă să o curăţească prin plâns”.
(…)
Dar…
(…)
Întorși în noi înșine, de multe ori, intrăm în ”Zonă” și îmbinăm metafore cu o realitate lipsită de divinitate… Sau… Chiar intri adânc în ”substanța umană”, devii agent moral, adică ești în stare să decizi şi să vrei să-ți exerciți conştiința de sine…
(…)
Poți chiar să înțelegi mai multe despre ”Călăuză” și ”Zonă”… Dacă ai intrat.
(…)
” /5/ …
– Zona este… un sistem foarte complicat. E plină de capcane şi toate sunt mortale.Nu ştiu ce se-ntâmplă aici în absenţa oamenilor, dar, în clipa-n care se iveşte cineva, totul se pune în mişcare. Vechile capcane dispar şi apar altele noi. Prin locurile odată sigure devine imposibil de trecut. Acum ţi-e calea uşoară, acum e fără de speranţă, complicată. Asta-i Zona!

– Pare că ni se pare… capricioasă. Dar ăsta e rezultatul acţiunilor noastre, a propriei noastre condiţii. S-a întâmplat ca oamenii să se oprească la jumătatea drumului şi s-o ia înapoi. Unii dintre ei au murit chiar la intrare. Dar tot ce se petrece aici, depinde nu de Zonă, ci de noi înşine! Adică îi lasă să treacă pe cei buni şi-i ucide pe cei răi…

– Nu ştiu. Eu cred că-i lasă să treacă pe ce-i care… şi-au pierdut ultima speranţă. Nu pe cei buni sau răi, ci pe cei zdrobiţi. Dar chiar şi cei complet distruşi mor, dacă nu ştiu să se comporte.

– Dumneavoastră aţi avut noroc, tocmai v-a avertizat. Putea să n-o facă!

– Ştiţi, eu mai bine am să vă aştept aici, până când vă întoarceţi făcuţi fericiţi!

– Asta e imposibil!

– Am sandviciuri, termos…

– Nu puteţi rămâne aici nici măcar o oră fără mine! În plus, nimeni nu se întoarce de aici pe drumul pe care a venit…

”…
(…)
Pentru întoarcerea din cămara inimii, ai nevoie de ”Călăuză”. Poate fi Dumnezeu, Suferința, Nestatornicia sau… Nimic.
De multe ori, nu te întorci cu aceeași Călăuză…
***

__________________________________

/1/ Khalil Gibran – ”Darul iubirii”
/2/Nikos Kazantzakis – ”Raport către El Greco”
/3/Traian Demetrescu
/4/ Eliphas Levi – ”Cheia marilor mistere”
/5/ Dialog din filmul ”CĂLĂUZA”/”STALKER” (1979) după povestirea „Picnic la marginea drumului” a lui Arkadi și Boris STRUGAȚKI. Scenariul: Andrei TARKOVSKI, Arkadi și Boris STRUGAȚKI. Regia: Andrei TARKOVSKI. Decoruri: Andrei TARKOVSKI. Imaginea: Aleksandr KNIAJINSKI. Muzica: Eduard ARTEMIEV, Maurice RAVEL, Ludvig van BEETHOVEN. Dirijor E. HACIATURIAN. Regizor secund: Larisa TARKOVSKAIA. Versuri: F. I. TIUTCEV, Ar. A. TARKOVSKI. Sunetul: V. ŞARUN. Director de producție: Larisa TARKOVSKAIA. Cu: Aleksandr Kaidanovski (Stalker), Anatoli Solonițîn (Scriitorul), Nikolai Grinko (Omul de știință), Alissa Freindlikh (soția), Natașa Abramova, F. Iurna.