Teorema dipolarității

image_pdfimage_print

***
Sumbre în luminile tot sumbre mi-s dorința şi vederea… Sufletul arzând îmi face tumbe… Ca musca-n fierbințeala verii și aiurea…
(…)
Îmi bâzâie eul, fără a decide… Sufocat de ne-răspuns…
(…)
Eu mi-s eu sau cine? Un om căzând, ieșind din al fricii abis… cu mintea împotriva mea şi cu Dumnezeu în gând…
(…)
Mi-s unu-n Unul pe aripi de vânt… Un suflet.
(…)
Sufletul omenesc este oglinda lumii. Are iluzii aşa cum pasărea are aripi: este ceea ce-l susţine! Îmi plac oglinzile… Leibnitz și Hugo! Călăuze…
(…)
“Dark, dark my light, and darker my desire…” /1/
(…)
Și e cald… Tare.
(…)
Da! Căldură mare! Nu-mi mai pot simţi posibilităţile latente, pentru că nu mai… simt. Mi-e caaald! Ca să mă pot proiecta în interiorul meu, ar trebui să nu-mi mai fie așa de cald. Să mă pupe undeva teoriile lui Rogers! Cum să percep lumea, pe căldura aceasta? Ha?! Nu mă pot ridica în faţa oamenilor de cald ce-mi e! Nici în faţa… mea! Dacă aș putea, ar fi mai bine ca să inversez rolul cu un eschimos!
(…)
Uite…
(…)
Încearcă și tu să-ţi transpui eul într-un mod obiectiv de comportament uman şi imaginează-ţi cum văd eu, acum, pe căldura care m-a cuprins, lumea… Poţi?
(…)
E clar! Am sindrom ”Capgras atipic”! Cortexul frontal mi-e afectat și legătura emoțională mi-e… vraiște!
(…)
Tu zici că sunt sufletul unității dipolare… crezi c-am trecut, deja, la ”reality therapy”…
(…)
Uneori…
(…)
Mă liniștește-te un pahar cu apă rece și răspund bine la farmacoterapie… Uneori realitatea-i simplă… Mă face un eretic al elinismului, concretizat în spirit dialectic. Unitatea dipolară a sufletului mi-e abstractismul care-mi preschimbă, când mi-e tare cald înlăuntru, contrarietatea în contradicție… Așa mă strecor de la individualism la colectivism. Și trec de la adorația de sine la adorația de gașcă. Simt venusitatea vieții… Altfel, fără un pahar de apă rece și… ceva de la farmacie, lume mi-e opusul lui ”déjà vu”…
(…)
Ție, cum îți?
(…)
Dacă n-ai un răspuns imediat, bea un pahar de apă rece… E bun, pe căldura asta, dacă poți să-l bei cu înghițituri mici….
(…)
Realitatea este misterioasa rotire în jurul aceleași finalități. Pentru toți. Doar că, e posibil, ca mie, suflet al unității dipolare, să-mi fie mai cald și ție mai puțin cald…
(…)
Dar…
(…)
N-ai vrea să luăm masa împreună! Scăpăm de ”grundsymptome” și, cu burta plină, aer condiționat, putem să scriem mai ușor un manual de… vocational psychiatric orientation! Sau de duhovnicie… Nu știu exact… Vedem, dacă… vedem! Suntem liberi să alegem! Ș-apoi, ca să ne putem proiecta în interiorul nostru, ar trebui să nu mai fie așa de cald… Ar trebui?
***
TEOREMA DIPOLARITĂȚII

Tulburarea dipolară este o afecțiune a sufletului, fiind suma trebuințelor și a chinurilor singurătății lui. Trebuința și chinul singurătății este direct proporțional cu coeficientul de dilatare… internă. Care, la rândul lui, e direct proporțional cu căldura mediului intern și… extern.
Demonstrația.
Este o mare aventură în… necunoscut. Presupune o mare putere de-a ne reclădi din propriile ruini… Din păcate, omul are la îndemână, nu un total al puterilor lui ∑ Pn, ci un total al slăbiciunilor ∑ Sn …
Așa că, poți să începi demonstrația, plecând de la inegalitatea:

∞ ∞
∑ Pn < ∑ Sn n=1 n=1

Considerând, prin reducere la absurd, că ”necunoscutul” ți-e ”cunoscut”…

(…)
What, July already?!
***
______________________________
/1/ Theodore Roethke